12584109_1882794411946996_101541969_n.jpg

Calvinismul , Arminianismul și Cuvântul lui Dumnezeu

Poziția Bisericii Credinței Logos față de calvinism și arminianism.

Deoarece unuii ne întreabă sincer și dintr-o curiozitate crescândă :  ”Ce înseamnă să fi parte din biserica credinței și  care este poziția Bisericii Logos  față de cele două curente teologice ; calvinism și arminianism  , am ales ca să așternem în scris opinia noastră referitor în special la a doua parte a întrebării. 

Există anumite distincții care ne fac să ieșim în evidență, printre alte biserici evanghelice. Dintre acestea , am putea indica angajamentul nostru comun de a studia sistematic învățătura Bibliei , umblarea prin credință  sau accentul pe dragostea lui Hristos care transcende toate barierele culturale și etnice. Biserica Credinței este  de asemenea, cunoscută pentru accentul pe închinarea cu pasiune și loialitate  față de Cuvântul lui Dumnezeu și dorința continuă a poporului Său să laude pe Domnul și Mântuitorul lor. Fără excepție bisericile credinței  au luat o poziție puternică pentru o viziune și credință  pre-tribulaționistă și pre-milenară referitor la a doua venire a lui Isus Hristos. Ne-am exprimat, de asemenea, o iubire statornică și sprijin constant  pentru națiunea lui Israel ; dreptul la o patrie istorică și nevoia sa de Mesia. Dar cel mai important, Biserica Credinței Logos  a fost și este cunoscută pentru un echilibru între extreme în ce privește problemele teologice controversate care au provocat de multe ori divizare, mai degrabă decât unitatea în trupul lui Hristos.

Biserica Credinței Logos  nu a avut și nu are  nici o dorință de a face sau a participa la  diviziuni de ordin dogmatic în zonele în care credincioșii biblici și profesorii recunoscuți  de teologie au fost și sunt de comun acord. Cu toate acestea, este important să se cunoască cât mai clar posibil  baza doctrinară a părtășiei  noastre și bazele unității și părtășiei dintre credincioși , în special în domeniul conducerii pastorale  și de slujirea în trupul lui Hristos . In timp ce noi spunem un bun venit la ocaziile noastre de închinare și părtășie , tuturor credincioșilor și a celor care nu sunt de acord cu noi în toate privințele  , dorim totuși să fim o  încurajare pentru toți în măsura înțelegerii doctrinare și a limitelor pe care le impune Cuvântul lui Dumnezeu.

Biserica Credintei Logos  încearcă să evite concluzii radicale , terminologie  și argumente care nu sunt clar prezentate în Biblie. Poate că în nici un domeniu de controversă nu este această abordare  mai importantă decât în ​​dezbaterea   dintre  calviniști și arminieni.  În mijlocul acestor  argumente , este ușor de a ignora sau neglija afirmațiile  clare ale Bibliei, sau să credem că avem capacitatea de a înțelege pe deplin căile lui Dumnezeu (Romani 11:33-36). Dar cât de tragic este atunci când cineva (biserica sau individ) devine  mai preocupat de a avea  "dreptate" decât de  a arăta dragostea lui Isus Hristos. Când  cineva discută despre lucrarea Duhului Sfânt , este ușor să se ajungă la a nu fi de acord asupra termenilor cum ar fi "botezul" și "umplere" și să piardă  binecuvântarea și puterea Duhului Sfânt în viețile lor. Modul în care ne desfășurăm dezbaterile noastre și modul în care ne  exprimăm  opiniile noastre va putea  uneori "stinge" sau  "întrista" binecuvântatul Duh Sfânt  care locuiește în cel credincios. În mijlocul argumentele noastre despre  darurile spirituale, putem pierde îndemnul biblic de a iubi, care în mod clar este mai mare decât toate darurile (1 Corinteni 12:31 - 14:1). Dorința noastră este de a aduce credincioșii împreună în iubire și unitate în lucrarea frumoasă a  Duhului Sfânt. Scopul nostru este focalizat pe Dumnezeul nostru minunat , nu pe noi înșine. Ne-am angajat la glorificarea Domnului nostru Isus în tot ce spunem și facem.

Poate că nici o problemă nu  este la fel de importantă sau cu potențial de dezbinare ca doctrina mântuirii, reflectată în dezbaterea dintre urmașii lui John Calvin (1509-1564) și cei ai lui Jacobus  Arminius (1560-1609).  Având în vedere că  în Reforma  protestantă din secolul al 16-lea, unele biserici și unii lideri creștini au fost de acord în privința unor probleme cum ar fi depravarea omului , suveranitatea lui Dumnezeu, responsabilitatea umană, alegerea, predestinarea, siguranța veșnică și natura  de ispășire a lui Isus Hristos , acest fapt care a dus la mântuirea a mulțimi mari de oameni . Dorim prin acest articol să ne prezentăm convingerile de credință în aceste aspecte doctrinare și menționăm că noi suntem profund recunoscători lui Dumnezeu pentru actul reformei dar considerăm că aceasta a trebuit (trebuie)  continuată și susținută corect ulterior.

Deși instruit în tradiția reformată, Jacobus Arminius a avut îndoieli serioase cu privire la doctrina "harului suveran", așa cum a fost învățat și mai ales practicat de către urmașii lui John Calvin. El a fost un pastor al congregației reformate din Amsterdam (1588), dar după 15 ani de slujire , el a început să pună la îndoială multe dintre concluziile și doctrinele  calvinismului . El a părăsit  pastorația și a devenit profesor de teologie la Universitatea din Leyden. Acesta a dezvoltat seria de prelegeri pe tema alegerii și predestinării care au condus la o controversă violentă și tragică datorită faptului că nu susținea convingerile calviniste. După moartea sa, în 1609, adepții săi au dezvoltat o reformă/protest (1610), care a subliniat "cinci puncte ale Arminianismului." Acest document a fost un protest împotriva doctrinelor calviniștilor, și a fost depus în statul  Olanda. În 1618, un Sinod Național al Bisericii a fost convocat în Dort și a examinat învățăturile lui  Arminius în lumina Scripturii. După 154 de sesiuni, cu durata de șapte luni, cele cinci puncte ale Arminianismul au fost declarate ca fiind eretice de către susținătorii calvinismului. După Sinodul de la Dort , mulți dintre discipolii lui Arminius, cum ar fi Hugo Grotius, au fost închiși sau exilați. Când John Wesley și-a însușit o parte din învățăturile Arminianismului, mișcarea a început să crească, și a afectat/influențat  tradiția metodistă, precum și convingerile de azi din  cele mai multe biserici penticostale și carismatice.

Arminianismul si Calvinismul față în față

Cele "cinci puncte ale arminianismului " si cel ”cinci teze ale calvinismului ” prezentate în comparație sunt enunțate astfel:

1. VOINȚA LIBERĂ (arminianism) / DEPRAVARE TOTALĂ  (calvinism)

Arminianismul afirmă că oamenii sunt depravați si parțial corupți moral în timp ce calvinismul declară depravarea totală a omului si că voința liberă a omului nu are nici un rol în acceptarea mântuirii. Corupţia morală totală presupune că fiecare caracteristică a omului este afectată de păcat, aşa încât fiinţele umane nu pot veni la Dumnezeu pe baza voinţei lor proprii . Arminianismul afirmă că corupţia morală parţială presupune la fel ca fiecare caracteristică a omului este afectată de păcat, însă nu până la nivelul la care oamenii devin incapabili să îşi pună credinţa în Dumnezeu folosindu-se de voinţa lor liberă în acest sens.

2. ALEGEREA CONDIȚIONATĂ  (arminianism) / ALEGEREA NECONDIȚIONATĂ (calvinism)

Arminianismul proclamă alegerea condiţionată în timp ce calvinismul proclamă alegerea necondiționată sau predestinarea. Predestinarea sau alegerea necondiționată (susținută de calvinism) înseamnă că omul nu poate alege ca să fie mântuit sau nu , ci este predestinat de Dumnezeu spre mântuire sau  spre pieire . Deci alegerea necondiţionată presupune că Dumnezeu alege oamenii pentru mântuire ţinând cont exclusiv de voia Sa, persoana vizată neputând influenţa cu nimic aceasta. Alegerea  condiţionată (arminianismul) presupune că Dumnezeu alege oamenii pentru mântuire pe  baza precunoaşterii Sale mai dinainte în ceea ce priveşte persoanele care vor crede în Hristos pentru a fi mântuiţi. Astfel actul ”credinței” omului  și ”liberul arbitru” dă posibilitatea orcărui om ca să fie mântuit crezând în Isus Hristos sau omul poate  chiar să respingă mântuirea oferită de Dumneze.

3. ISPĂȘIREA NELIMITATĂ  (arminianism) /  ISPĂȘIREA LIMITATĂ (calvinism)

Acesta este cel mai controversat dintre toate cele 5 puncte discutate.  

Arminianismul  consideră  că răscumpărarea este  bazată pe faptul că Dumnezeu iubește pe toată lumea, că Hristos a murit pentru toată lumea, și că Tatăl nu vrea ca cineva să  piară. Moartea lui Hristos este oferta lui Dumnezeu pentru a salva pe toți oamenii, dar fiecare trebuie să își exercite propria sa "voință", în scopul de a fi salvat. Ispăşirea nelimitată arată că Isus a murit pentru toţi oamenii , însă moartea Sa nu îşi produce efectele decât atunci când persoana în cauză crede în Hristos. Arminianiștii consideră că afirmația lui Isus din  Ioan 3:16 se aplică tuturor.

Calvinismul proclamă ispăşirea limitată. Ispăşirea limitată presupune că Isus a murit numai pentru ”cei aleşi” și nu pentru toată lumea. Calviniștii numesc aceasta și  ”mântuirea specialã”  sau iertarea limitată . Ei susțin că lucrarea lui Hristos avea ca scop sã-i mântuiascã doar pe cei aleși de dinainte de facere. Ei consideră ca Dumnezeu a asigurat mântuirea celor ”aleși” prin rãscumpãrarea  pãcatului lor în procesul alegerii necondiționate , datoritã unor rațiuni cunoscute doar de El, Dumnezeu a ales o mânã de oameni pentru a-i mântui.  Ceilalți  sunt ”vase de ocară”, (cum i-a numit Calvin) la fel ca cei aleși merită în egală măsură pedeapsa divină, dar Dumnezeu a găsit potrivit să mântuiască doar pe câțiva. Calviniștii consideră că afirmația lui Isus din Ioan 3:16 nu se aplică decât celor aleși .

4. HARUL POATE FI RESPINS (arminianism) / HARUL  IREZISTIBIL CARE NU POATE FI RESPINS (calvinism)

Arminianismul  afirmă că harul poate fi respins . Arminianismul afirmă că Dumnezeu a vrut ca toți oamenii să fie mântuiți, El a trimis Duhul Sfânt pentru a "atrage" toți oamenii la Hristos, dar din moment ce omul are "liberul arbitru", el este capabil să reziste voinței /ofertei  lui Dumnezeu de mântuire pentru viața lui. Arminianiștii cred că voia/oferta  lui Dumnezeu de a mântui pe toți oamenii poate  fi respinsă de voința omului. De asemenea, ei cred și învață că omul își exercită voința  în primul rând , și apoi se naște din nou.  Harul care poate fi respins presupune că Dumnezeu cheamă pe toţi oamenii la mântuire, însă mulţi se împotrivesc şi resping această chemare.

Calvinismul proclamă harul irezistibil . Harul irezistibil presupune că atunci când Dumnezeu cheamă o persoană la mântuire, acea persoană va răspunde în mod inevitabil si apoi indiferent cât ar stărui în păcat , omul este ridicat doar prin intermediul harului irezistibil  și nu este restaurat prin a-și cere ierate , prin pocăință și mărturisirea de păcate. Calviniștii consideră că lucrarea Sfântului Duh adresează o chemare specială celor aleși. Această chemare îi duce inevitabil la mântuire. La fel cum cei aleși sunt selectați de Dumnezeu, nu mântuiți prin alegerea lor de a deveni precum Hristos, tot așa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu - chemarea Duhului. Chemarea Sa nu poate fi refuzată. Păcătosul nu are nici o alegere de făcut. Duhul îl forțează pe păcătos nu numai să creadă, dar și să coopereze cu voința divinã.

5. MÂNTUIREA CONDIȚIONATĂ (arminianism) /  MÂNTUIREA NU SE POATE PIERDE (calvinism)

Arminianismul proclamă mântuirea condiţionată. Mântuirea condiţionată este punctul de vedere care spune că un credincios în Hristos ar putea, pe baza liberului său arbitru, să se lepede de Hristos şi astfel să îşi piardă mântuirea.

Perseverența sfinților susținută de calviniștii presupune  că mântuirea este în întregime lucrarea lui Dumnezeu și nu se mai poate pierde niciodată , și că omul nu are absolut nimic de-a face cu procesul mântuirii.  Sfinții  (cei pe care Dumnezeu îi alege spre mantuire ) vor persevera în credință și nicodată nu se pot dezice de Hristos și nu se mai pot întoarce de la El , pentru că Dumnezeu va avea grijă ca El să termine lucrarea pe care El a început-o în ei. Cei aleși sunt mântuiți de-a pururi. Nimic din ceea ce fac (orice fel de păcate) nu poate să le mai șteargă numele din Cartea Vieții. Ei nu au ales să se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o faptă, gând, sau dorință nu poate să îi îndepărteze din planul lui Dumnezeu de a-i face să persevereze până la capăt. Totuși, cei aleși nu pot ști niciodată în aceastã viață dacă sunt cu  adevărat aleși, astfel că omul nu poate fi sigur pe deplin de mântuirea sa. Dar și așa, ”vasele de ocară”, cei aleși de Dumnezeu, înainte de Facere, să fie pierduți de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Căința,pocăința , caracterul lor, faptele bune sau credința în Hristos nu le sunt de nici un folos.

Adepții Calvinismului s-au reunit în Olanda la Dort, în 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum ”cele cinci puncte ale Calvinismului”. Ele se bazeazã pe niște afirmații izolate și uneori greșit traduse ale apostolului  Pavel, luate din contextul Scripturii : Romani 5. 10, 2 Corinteni 5.18-19, Efeseni 2. 15-16, Coloseni 1.21-22, Romani 3.24-25.

Cele cinci puncte se bazeazã de asemenea pe scrierile timpurii ale Sf. Augustin despre predestinare, multe dintre ele renegate sau clarificate ulterior. Dar mai cu seamã cei care au prezidat Consiliul de la Dort au avut în vedere teoriile teologice reducționiste și chiar deconstructiviste ale lui J. Calvin, atunci când și-a formulat noua ”Suma teologică” Protestantă.

 Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducând relația lui Dumnezeu cu omul, mântuirea, creația și Întruparea lui Hristos la cinci formule teologice simplificate, raționaliste, sărăcite de orice sens liturgic si sacramental. La fel cum primii Reformatori și-au golit bisericile de icoane și au atentat la Canonul Noului Testament, la Dort taina mântuirii, a relației lui Dumnezeu cu omenirea a fost sărăcită și ”clarificată”... La Dort Protestantismul a dat lovitura de grație spiritului Bisericii istorice. Dumnezeul tainic, iubitor, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți, a ajuns, în mâinile Reformatorilor, o vagă amintire , pentru unii a ajuns un fel de ”zeu-computer”, undeva în ceruri, care în mod arbitrar îi mântuie  pe unii, în timp ce pe alții îi respinge , un fenomen ”Augustinian” irațional  la fel de imprevizibil și de indiferent ca un incendiu de pădure.  ”Dumnezeul” reformei nereformate a apărut, inexplicabil, la fel de necruțător ca majoritatea oamenilor. Dar subliniem ca noi nu subestimăm totuși cuceririle pozitive aduse și mai ales  inițiate de spiritul reformator care a eliberat omenirea din întunericul spiritual. Totuși aceste biruințe nu le atribuim nici lui Calvin si calviniștilor și nici lui Arminius si arminianiștilor ci lucrării Duhului Sfant și Domnului Isus . (reccomandăm în acest sens cartea  ”2000 DE ANI DE EVIDENTE ALE MANIFESTARII DUHULUI SFANT IN VIATA BISERICII, O PERSPECTIVA PENTICOSTALA/ CHARISMATICA ASUPRA ISTORIEI BISERICII”  de EDDIE L. HYATT - carte tradusă la departamentul de traduceri al bisericii Credinței Logos Baia Mare și disponibilă în librăriile creștine din țară)

Perspectiva Bisericii Credintei Logos asupra celor de mai sus:

Nu este scopul nostru de a fi apărătorii uneia sau alteia din aceste părți  cu privire la aceste probleme sau să împărțim trupul lui Isus Hristos, pe interpretările umane ale acestor adevăruri biblice cu privire la mântuirea noastră. Noi pur și simplu dorim să precizăm modul în la noi , în biserică  înțelegem și predicăm  învățătura Bibliei cu privire la aceste chestiuni.

1. DEPRAVAREA OMULUI

Noi credem că toți sunt păcătoși (Romani 3:23), și nu depinde de  performanța umană pentru a câștiga sau  merita mântuirea (Tit 3:5). Noi credem că plata păcatului este moartea (Romani 6:23), și că în afară de harul lui Dumnezeu și actul credinței în Hristos  , nimeni nu poate fi mântuit (Efeseni 2:8-9). Noi credem că nimeni nu este drept (neprihănit) , sau capabil de a face bine (Romani 3:10-12), și că în afară de convingerea și  regenerarea Duhului Sfânt, nimeni nu poate fi mântuit (Ioan 1:12-13; 16:8 - 11, I Petru 1:23-25 , Tit 3:3-5). Omenirea este în mod clar căzută și pierdută în păcat.Mântuirea este darul lui Dumnezeu și se primește prin Harul lui Dumnezeu.

2. ALEGEREA

Noi credem că Dumnezeu a ales pe credincioși  înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4-6), și această alegere se bazează pe preștiința Sa. Dumnezeu a predestinat pe credincios să fie asemenea chipului Fiului Său (Romani 8:29-30 ”Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat”). Noi credem că Dumnezeu oferă mântuirea tuturor celor care vor chema Numele Lui. Romani 10:13 spune, "Fiindcă oricine va chema numele Domnului va fi mântuit." De asemenea, credem că Dumnezeu îi cheamă la Sine pe cei care vor crede în Fiul Său, Isus Hristos (1 Corinteni 1:9). Cu toate acestea, Biblia ne învață, de asemenea, că invitația /chemarea  este oferită tuturor oamenilor de pretutindeni, dar că din nefericire numai puțini o vor accepta. Noi vedem acest echilibru în toată Scriptura. Apocalipsa 22:17 afirmă, "Și cine vrea, să ia apa vieții fără plată." 1 Petru 1:2 ne spune că suntem aleși , "după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos. " Matei 22:14 spune, "Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși ." Dumnezeu nu a predestinat pe unii la mântuire  iar pe alții la pieire. Omul ca sa fie mântuit trebuie să accepte harul lui Dumnezeu , invitația lui Dumnezeu , să se nască din nou prin credință urmând apoi botezul în apă și trăirea unei vieți care însoțesc mântuirea. Evrei 6:9 ”Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.” Fapte 26:20

3. ISPĂȘIREA

Noi credem că Isus Hristos a murit ca jertfă de ispășire (ca să  satisfacă  dreptatea lui Dumnezeu  împotriva păcatului) "pentru întreaga lume" (1 Ioan 2:2; 4:9-10). Credem că  El răscumpără și iartă pe toți cei care vor cred în moartea și învierea lui Isus Hristos ca fiind singura lor speranță de mântuire din păcat, moarte și iad (Efeseni 1:07; I Petru 1:18-19). Noi credem că viața veșnică este un dar de la Dumnezeu (Romani 6:23), și că "oricine crede" în Isus Hristos nu va pieri, ci va avea viața veșnică (Ioan 3:16-18). 1 Timotei 4:10-11 spune: "  Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor care cred . Porunceşte şi învaţă aceste lucruri." Evrei 2:9 afirmă că Isus , " a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi." Sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos a fost suficient pentru a salva întreaga rasă umană.

4. HARUL

Noi credem că harul lui Dumnezeu nu este rezultatul efortului uman sau vrednicia noastră (Romani 3:24-28, 11:06), ci este răspunsul de milă si dragoste al  lui Dumnezeu pentru cei ce vor crede în Fiul Său (Efeseni 2:04 - 10). Harul ne dă ceea ce noi nu merităm nici nu putem  câștiga prin performanțele , meritele  și eforturile noastre (Romani 11:6). Noi credem că harul și mila lui Dumnezeu poate fi respinsă de către om. Isus a spus în Matei 23:37, "  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut " Oamenii aceștia nu sunt condamnați pentru că nu aveau  posibilitatea de a fi salvați, dar o persoană este condamnată pentru că el face conștient o alegere de a nu crede (Ioan 3:18). În Ioan 5:40 citim: "Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață." Isus a spus în Ioan 6:37, "Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară." Ioan 6:40 spune: "Și aceasta este voia Celui ce Ma trimis, ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața veșnică." În Ioan 7:37 Isus a spus: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea." În Ioan 11:26  ,El adaugă "oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată."

    Domnul Isus recunoaște în mod clar faptul că omul poate să opună rezistență  și respingere. În Ioan 12:46-48 El a spus, "  Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. "

    În predica lui Ștefan în Faptele Apostolilor 7:51, el a încheiat prin a spune, "  …Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi." În Romani 10:21, apostolul Pavel citează din cartea profetului Isaia 65:2 atunci când vorbește despre cuvintele lui Dumnezeu pentru Israel, "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și împotrivitor la vorbă." Într-unul dintre cele cinci pasaje de avertizare din cartea Evrei, citim în 10:26, "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate." Versetul 29 adaugă, "Gândiţi-vă cu cât mai îngrozitoare va fi pedeapsa acelora care l-au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi au luat sângele Său curăţitor drept sânge obişnuit, nesfinţit, şi au insultat şi întărâtat pe Duhul Sfânt, care aduce oamenilor îndurarea lui Dumnezeu." În mod evident, harul lui Dumnezeu poate fi fie respins  sau primit  prin exercitarea liberului arbitru al omului.

5. PERSEVERENȚĂ

Noi credem că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 8:38-39), și că nu există nicio condamnare pentru cei care sunt în Isus Hristos (Romani 8:1). Noi credem că promisiunea lui Isus în Ioan 10:27-28 este clară: " Oile mele îmi recunosc vocea, şi eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică şi ele nu vor pieri niciodată. Nimeni nu le va smulge din mâna mea. " Isus a spus în Ioan 6:37, "pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară." Noi avem această asigurare în Filipeni 1:6 "Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos." Noi credem că Duhul Sfânt ne-a  pecetluit pentru ziua răscumpărării (Efeseni 1:13-14; 4:30).

      Dar noi, de asemenea, suntem  profund  îngrijorați  de cuvintele lui Isus în Matei 7:21-23:" Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!» ". Din cuvintele Mântuitorului , se pare că sunt mulți care pretind a fi credincioși și care, de fapt , nu sunt.

       Isus a spus în Luca 9:62, "  Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”." 1 Corinteni 6:9-10 insistă asupra faptului că "cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu", și ne avertizează să nu fim înșelați. Ne este dată în Biblie o listă lungă cu  diferite tipuri de stiluri de viață păcătoasă , cu o remarcă finală că cei care trăiesc  aceste lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Declarații similare și concluziile sunt prezentate și în Galateni 5:19-21 și Efeseni 5:3-5.

       Galateni 5:4 spune: "Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.." Coloseni 1:22-23 spune despre Isus Hristos   " ...prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel " 2 Timotei 2:12 spune că "Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.." Evrei 3:12 spune: "Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.." Se poate ca adevărații credincioși ("frați") să  plece  de la Dumnezeul cel Viu?!   1 Timotei 4:1 spune că "în vremurile din urmă, unii se vor lepăda  de la credință."   2 Tesaloniceni 2:3 vorbește despre o "cădere" sau o apostazie. 

      2 Petru 2:20-21 face aceste afirmații remarcabile: " În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

       Nu este de mirare că Petru spune în  2 Petru 1:10, " De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi."

      Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru încurajarea din Iuda 24,25 - "  Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.."

    

     Menținerea unui echilibru Biblic  centrat pe afirmațiile Domnului Isus și ale apostolilor și prorocilor biblici  în  aceste probleme dificile este de mare importanță. Noi credem în perseverența sfinților (adevărații credincioși), dar suntem profund îngrijorați și întristați  de un stil de viață păcătos și inimile rebele, printre cei care se numesc "creștini." Nu avem toate răspunsurile la aceste probleme, dar dorim să fim credincioși Domnului și Cuvântul Său. Dacă ne bazăm în mântuirea  noastră pe baza faptelor , meritelor și performanțelor noastre atunci sigur devenim descurajați . Dar când ne ținem ochii pe Domnul Isus , și avem deplină încredere în El și în puterea Sa, putem spune împreună cu apostolul Petru : (1 Petru 1:3-9):

"Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, pentru că primiţi la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.".

        Nu este ușor  a menține unitatea Duhului între noi creștinii cu privire la aceste chestiuni. Se pare că suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea umană sunt ca două linii paralele care nu par să se intersecteze în mințile noastre limitate. Căile lui Dumnezeu sunt "de nepătruns" (Romani 11:33), iar Biblia ne avertizează " Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.” (Proverbe 3:5).

   

       Pentru a spune ceea ce spune Dumnezeu în Biblie - nici mai mult nici mai puțin - nu este întotdeauna ușor, confortabil, sau complet înțeles. Dar Scriptura ne spune în Iacov 3:17-18  că înțelepciunea care vine de sus ne face să fim mai iubitori  și mai buni față de toți, căutând unitatea credincioșilor, nu încearcând să găsească modalități de a împărți și separa pe unul de altul. ” Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către cei ce fac pace.”   

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne iubim unii pe alții, să fim miloși  și să ne  iertăm  unul pe altul cum și  Isus Hristos ne-a iertat (Efeseni 4:32)!  În chestiunile dificile de doctrină, putem avea atitudini binevoitoare și inimi  umile, dorind mai presus de toate să facem voia Lui trăind în pace unii cu alții .

Vă rugăm deci să rețineți această recomandare toți cei care slujiți în trupul lui Hristos - Biserica:

-           Discutii - DA!   Dezacordurile - DA!   Diviziune - NU!

    Isus a spus: "După roadele lor îi veți cunoaște." Când cineva cu o anumită poziție în Scripturi face intenționat dezbinare , devenind  argumentativ, legalist sau libertin  cu scopul clar de a face  dezbinare, noi punem  la îndoială validitatea Scripturală a acestei  poziții.  Noi încercăm  să îmbrățișăm acele lucruri care tind să ne  facă mai iubitori , mai iertători și cu o compasiune mai mare pentru cei nemântuiți încă.     Vrem să semănăm din ce în ce mai mult ca Domnul nostru Isus . Dacă cineva  a ajuns  la o convingere personală puternică  privitor la o  parte sau alta a unei doctrine , vă rugăm să  acordați atenție acestui fapt și să vă consultați cu pastorul și conducerea bisericii locale să vadă ei primii  modul în care aceste convingeri  ajută  pe cineva în a  deveni mai asemenea lui Hristos , și apoi să se  decidă dacă trebuie ca și alții să vină la aceleași  convingeri . Întotdeauna  să vă  uiți la roade nu la vorbe.

Căutați întotdeauna acele lucruri care produc natura iubitoare a lui Isus în viețile noastre.  Preferăm   mai degrabă faptele greșite și o atitudine corectă și o dorință de pocăință , decât fapte corecte și o atitudine greșită deoarece  Dumnezeu poate schimba viața și faptele la un moment dat , dar este nevoie de multe ori de o viață întreagă pentru a schimba  atitudinea greșită .

Cu dragoste in Hristos si slujba Lui ,

Vasile Emil Birlea

pastor al  Bisericii Credinței Logos Baia Mare